dintr-o femeie stearpă cade o frunză uscată
n-a văzut-o nimeni furișându-se
a dezlegat cordonul ombilical apoi, mai ușoară,
s-a ridicat la cer cu septembrie de gât

*
copilul deschide palma prin mine
scormonindu-mă
cerșindu-mă
culege trei bănuți de aramă îi scoate afară
ciudat nu curge nimic
nimic din mine nu urlă mă nasc în pălăria lui
singură

*
o pânză de paianjen stă la agățat
poartă un tricou roșu mulat pe sâni soarele ofilit
își leagănă șoldurile haotic într-o pereche de blugi găuriți vântul
bate direct peste față masca de la 13 martie la 13 septembrie
un anotimp despre care poveștile spun că ar naște o dată la o mie de ani
un make-up artist o iubire fără fond de ten fără riduri

*
între răsărit și apus multiplic umbre enola gay
jos pe-asfalt treceri de pietoni închid ochii
urmele unui trup de viespe uscat
nodul gordian al secundei tăiat de-o mașină
pe contra-sens

tăcere

la colțul străzii a venit toamna