E viața pe pământ o mare -
Nu pot să scap din valul său
Ca marea-s clipele amare
Care mă sorb adânc în hău.

Iubirea-mi ca o beznă vine
Cu-adâncu-i lacom peste mine,
Iar floarea vieții-mi sub dălbine
Se spulberă în cercul rău.

Și va veni și moartea, deci,
Să-nchidă ochii mei pe veci
Și-apoi cu degetele-i reci
Să mă aștearnă sub zăblău.

În marea vieții mai departe
Cei ce mi-au fost aproape foarte
S-or zbate-n valuri mai departe
Uitându-mă în negrul hău.