Toate lucrurile despre care vorbim,
iar unii dintre noi le mai și trăim între două înțelesuri,
devin ale altora. apoi, fiecare pe unde apucă, se pierd.
unul câte unul rămânem
cu ceea ce am fi putut să avem.


de asta e bine să cobor în stradă, să văd cine sunt...
de la un chioșc de culoare indecisă, din apropierea locuinței mele, am cumpărat niște biscuiți pentru că aveam nevoie
să îmi aduc aminte de ceva anume din copilărie,
nu am primit rest…
pe undeva, mi s-a părut corect și am elogiat încă o dată, anonim,
intuiția feminină.


românii…
când moare unul dintre ei, li se oferă, în sfârșit, prilejul celorlalți
de a-l căuta.


rămân român, român rămân. român armân
rămân.


cică și Van Gogh avea urechea mare mai mică.