Frica-ți va conduce inima
spre invizibila tristețe care te cuprinde.
Nu mai este loc pentru întunericul
care-ți va cuprinde trupul ca o caracatiță.
Timpul tremură la cumpăna serii
iar mila stă timidă-n prag.
Abia sosește clipa atât de agitată
că visul cel imperfect și tremură.
Să nu alergi după o cheie,
căci frica te duce spre o veche carte,
și-n final, un drum și o erată.