și cum plângeau unul pe cadavrul celuilalt

filmul a ținut trei ore, apoi el s-a gândit la ea tot restul vieții
vroia să-i spună

sunt o drogată nenorocită
pleacă de aici cu lanțurile tale
vroiam să-ți spun

plouă
cu
oameni

el își ținea iubirea ca un breloc
ceva ușor de ținut minte

erau copii minune știau numele lui dumnezeu

*

un om astupat
și pașii lui negativi în spațiu
și toată cireada lui de penisuri
cruciada lui cu flori cu spini de flori de fier

cadavrul cel cuminte
murea invers

un om liniștit neliniștit sufletește retardat

*

ea căuta ore în șir
în același apartament
aerul ce-l respirase el
înainte să moară

*

o chema
bine
o chema cumva
trebuia să aibe un identificator
și trebuiau să vorbească despre ceva înainte să dispară liniile să se întâmple lucruri în liniștea craniului
în fierul oribil al craniului

o chema cumva pe nume

*

și cum râdeau unul pe cadavrul celuilalt
ca două linii care încep vertical și se unesc și cad

ce bine că
iar e sfârșitul lumii
și au scăpat oamenii

și cu toate astea
se miră televizorul
de noi

și cum mureau unul pe cadavrul celuilalt