Port pe față stigmatul zilelor de ieri
putoarea mă ține-n mucegaiul
orelor ce-mi fierb
oasele putrede cu iz de bărbat
înbâcsit de atâta oftat


îmbrăcate în haine de gală
nopțile trec cuprinse de plâns
într-o toamnă.

neștiind calea de întors spre păcat
cei doi lupi vegheau doar o taină.

pe un nor muribund așteptam cocoțat
cu porți de oțel in piept dislocat!


Azi croncănitul se aude!