Privește Doamne cum se stinge Þara,
Cum plâng românii la fereastră
Și-i țin la creștet lumânarea.
Privește cum se stinge Þara noastră
Și cum ne acoperă uitarea.

Privește cum ni se omoară fiii
Și cum ne omorâm noi între noi,
Salvează-ne Doamne copiii
Că noi nu ne-am salvat pe noi.

Privește Doamne! România plânge!
Privește lacrimile sale,
Privește-le cum se transformă-n sânge
Și cum se scurg încet spre mare.

Prin lacrimi ea îți cere, azi, iertare
Și-Þi cere Þie izbăvire
Și-Þi cere să oprești această masacrare
Și-această mare nepăsare.