Ce solemnitate, câtă majestate,
nimeni nu zâmbea, nici se bucura,
parcă se sărbătorea
neîncetata moarte a mea.

Sunt vitraliile reci,
cântările seci ;
nu e dragoste nici în lumânări, nici în statui.
Mi-e frică … Și-aș vrea … Și n-am cui …

Vine și Missa Solemnis să mă strivească,
și Voievodul din ramă să mă străpungă,
și statuia Fecioarei, hurducând lespezi de piatră,
vrea să m-ajungă …


(volumul “În acte, ești viu”-2001)