Sânii tăi, dacă nu sunt ieșiți în afară
Pieptul tău pare o vagă pășune
Sau o marmeladă de cuvinte
Murdară.

Coapsele tale desfăcute sprijină acoperișul
Încet, pe ele
O mîță filozoafă
Își începe suișul.

Undeva, la intersecția între coapse
Se află un port în bătaia vântului
Corăbii vin, corăbii se duc
Ducând tot greul pământului

În buric, o mină de diamante
Sau poate fi și de halva
Piticii, minierii
Așteaptă ziua de leafă
Să bea ceva

Pe gâtul tău lung ca un fluviu aleargă litere
Un A verde, un O roșu
Lipsit de vedere dar încă simțind
Și-l mângâie moșul