De vineri dimineață
trăiesc în garderobă
nu e un stil de viață –
fac anilor mei probă

Nici molia nu poate
să-mi roadă tinerețea
îmi este ruptă-n coate
dar fermă frumusețea

Stilată pălărie
a fost cândva și astă!
Acum îmi pare mie
că s-a lăsat pe-o coastă

Sacoul mi-i cam mare
deși-l purtam cu brio!
Boțită în prinsoare
e fusta de „adio”…

Mă rătăcesc prin poale
de zvelte manechine
și număr zile goale
când nu știam de tine

Salut, ce bine-mi pare
că ești, eșarfă dragă!
Hai, ieși la o plimbare
cu marea pisăloagă?