să te trezești cu încă o dimineață agățată de umărul firav
ca într-o carceră abia respirând
repetând un pas tremurător
prin fereastra deschisă intră un soare bolnav
se pune la masă și râde

încuiem ușa de două ori
o dată pentru toate zilele care vor veni fără tine
o dată pentru toate zilele care vor pleca fără noi

se ridică în cale biserici se nasc în penumbre icoane
urcăm treptele acestea ale suferinței
plătim din ultimii bani vamă de trecere

undeva departe acasă dincolo de munții înalți
oamenii trec grăbiți pe străzile orașului
strălucind în lumină de aur

renunțăm la a mai trăi această dimineață
poate spre seară vom aprinde la geam felinarul
să vadă copilăria drumul înapoi

aș vrea să îmi cânți iar la pian mamă

aș vrea să nu mai văd mâna tatălui meu aplecată spre moarte căutându-mă

sunt zile în care căderea e doar o altă întâmplare

se spune că atunci când un om tânăr moare
în ceruri îngerii tac

am privit spre cer mamă în dimineața aceasta
era multă liniște acolo