astăzi vântul mi-atinge părul
cu șoapte culese dintr-o dimineață
pe care am uitat să o respir

cenușiul rezonează pe timpanul memoriei
cu trecerea prin curtea spitalului

s-a întâmplat într-o zi în care
o parte din mine a plecat să se culce puțin

și cerul mi-a plâns pe umăr atunci
stiind ca nu-i voi mai cuprinde nicicând mărginirea

mâna cu degete lungi la fel de frumoasă
tresărea sub povara drumului

cine-ar fi spus că ora aceea își umbrise lumina în palme

doar vântul jucându-se prin părul argintiu
mângâiat de liniștea albă a unui zâmbet rămas
mai culgea din șoaptele dimineții

uneori aș vrea să te sun cum făceam înainte
uneori aș vrea să te întreb ce mai faci
și să-ți spun că trec pe la voi

uneori aș vrea sa înțeleg
cum de ultimul tău gând a fost un surâs

pentru noi