Între echilibrul meu de acum
și cel de mâine
se sapă o prăpastie de-o noapte
nu mă lăsați pradă
muzicii
amintirilor,
regretelor stinse
nu mă lăsați să-mi vărs prea-plinul,
ideilor smulse cu furca
celulele moarte ale fiecărei zile
nu mă lăsați să-mi beau veninul
furnicătura fiecărei șoapte...

E cam târziu să prindem fluturi pe lagune,
e cam târziu să ne mințim fugar
doar haideți, e un fel de a spune,
că mâine cerul ne va fi amar.

Adaggio.