de fiecare dată când mi-e dor de-anume cineva

şi mă doare atât de tare încât nu mă poate auzi nimeni

când toate durerile converg spre tăcere şi tăcerea irumpe

într-un caleidoscop de imagini lugubre

vorbesc cu prietenul meu cel mai bun

pe limba noastră mută

când mă demonizează cuvintele celorlalţi

compasiunea lor cu dobândă

mă retrag cu prietenul meu cel mai bun

într-un colţ liniştit

neştiut de nimeni

şi-mi descarc sufletul de toate bagajele suferinţei

de toate hainele pe care suferinţa le îmbracă

de toate figurile de stil sau de

exhibiţionismul cu măşti

carnavalul de plumb

al cuvintelor

spuse

şi scriu despre tatuajul

pe care prietenul meu cel mai bun l-a făcut

pe carnea mea foliată

ce-mi place la el cel mai mult

pe lângă faptul că este mereu sincer

nu are nevoie mai mult de zece minute

să mă înţeleagă

în timp ce unora le-ar trebui

o viaţă întreagă