Într-un fel oarecare, legal sau ilegal,
Vreau să mă strecor în sufletul pomilor;
Să privesc cerul prin ochii lor verzi.
Să simt pământul cu tălpile goale,
Cu genunchii, cu pieptul, cu gândul,
Înfășurat în rădăcinile lor
Ca între centuri de siguranță;
Să nu mă lase să mă scufund
Sau să zbor.
Toamna vor veni cerbii
Să-și lepede coarnele vârstelor epuizate;
Vor zgâria cu copitele mici
Lutul în care urmele pașilor lor vor rămâne:
Sigilii, mărturii,
Cuiburi pentru florile verilor viitoare.
Iarna vor veni lupii să dea târcoale,
Să agațe pieile turmelor jupuite,
Ca pe niște stindarde înghețate.
Primăvara, la înflorire,
Voi călători cu polenul fecund;
Nor de speranță pentru o altă pădure.

Într-un fel oarecare, legal sau ilegal,
Vreau să mă strecor în sufletul pomilor.
Ce dacă sunt trist
Și amintirile mă încovoaie?
Nici codrul nu e vesel mereu!
Și pe el uneori îl pedepsește vântul;
Și el plânge adesea, cu lacrimi de ploaie.

Dan David, Los Angeles, 08-20-2005.