1. dincolo de fereastră traficul de la 8.29 a.m.

și tot acel dute-vino inconsecvent și mareic

un act sexual in care trecătorii își împlică viețile



e una din acele zile de luni

în care nu mai e nimic de câștigat

și nimic de pierdut



stai în balconul tău îngust ca-ntr-o cușcă de piatră

îți iei cuminecătura matinală de cafea și țigară



încerci să împingi nodul din gât

puțin

mai jos










2. așa începe totul:

cu zgomotele care răzbat de dincolo de ziduri

până la tine



până la masa peste care se despletește aburul blând

al cafelei pe care obișnuiești încă să o torni în două cești



așa începe

cu momentele de confuzie prin care treci cu

momentele de care nu-ți amintești



și cu orele dimineții pălind

spre griul unei săptămâni insuportabile






3. ultimele 48 de ore le-ai petrecut izolat

exilat în pântecul propriului apartament

departe de ceilalți



ai zăcut în aparență fără vreun motiv

o pacificare temporară



nu te-ai mișcat mai mult decât era strict necesar

și nu ai avut nici măcar chef să tragi jaluzelele

să lași lumina să se târască prin încăpere



nu ai facut nici măcar o încercare slabă de a controla câte ceva

din ceea ce ți se întamplă



ai împlinit astfel 27 de ani în semiîntuneric










4. astăzi e iarăși luni.

în mod cert lunea e una dintre acele zile invariabile

care se lovesc inutil de trupul tău

în timp ce

tu

nici măcar nu te mai simți rău



nu trăiești nici o stare dincolo de asfaltul încins al pielii

nimic



e doar o altă zi de luni

fără ieșire.






5. ai nevoie de ceva care să îți umple golul din fața ochilor

golul din spatele sternului

golul din cap



și nu-i de ajuns un glonț

și nu te-ai edificat încă dacă există vreo soluție

un reziduu al unei soluții



tot ce știi e doar faptul că

dacă te-ai fi trezit cu o durere vagă de cap

cu gura năclăită și acră

dar intr-un pat stropit de vin

sudoare și

parfumul ei





ți-ar fi fost - desigur – mai bine




6. sau dacă elena s-ar fi întors neașteptat

și-ar fi intrat în flăcări pe ușă

blestemând starea anormală a lucrurilor



dacă ți-ar fi aruncat privirea aceea de femeie furioase dar

care cerșește complicitatea în ură



să te simți deodată capabil de orice

să o iei în brațe să o îmblânzești să îi spui ca totul o sa fie o.k.

iar ea să facă mișto de reacția ta de erou hollywoodian



să resimți apăsătoarea

teribila urgență a schimbării






7. îți cam lipsește ceva în fiecare moment

acum e un cuvânt acum e o persoană

un pahar de băutură pe care

să-l scapi peste podele



îți lipsește o sticlă de șampanie pe care să o arunci de pereți

sau publicul care să te vadă când faci toate acestea



îți lipsește o zi de luni câștigătoare

îți lipsește luciditatea răbdarea

vânătoarea



sau poate că vrei să faci al 13lea pas

într-un program de recuperare

a sinelui

și îți lipsesc ceilalți 12















*****

**********


II. apatia de marți




1. singurul lucru în plus din încăpere este trupul tău

și de câteva ore încerci să îi găsești un loc în timp ce

dincolo de storurile coborâte ziua râde la eșecul tău



deruta cotidiană își face meandrele cu tine

cu rețeaua de gânduri pe care o desfășori inegal

printre lucrurile care te înconjoară



te oprești din când în când în câte-un loc

doar ca să regăsești senzația că ai vrea să distrugi totul



să te întinzi gol

peste cioburile unei lumi

perfecte








2. sunt zile de marți prin care te îndoiești că ai să ajungi la liman

și te ascunzi după o sticlă de vin și bei

până când simți cutia craniană mai mare decât mitra unui călugăr


sunt zile în care bei duhovnicește

fără plăcere

resemnat dar cu disperarea celui care nu știe ce altceva să facă



duci gât după gât după gât după gât

până când obiectele din jur devin toate moi și

nu se mai agață de tine

iar golul perfect îți crește în cap

și zgomotele lumii răsună altfel



in aer sunetul respirației tot mai greoaie

devine în cele din urmă o melodie ciudată








3. după o sticlă de vin și câteva ore

lucrurile din jur încep să devină mai umane

poți să vorbești cu ele să le asculți

poți să le vezi cum se mișcă singure prin încăpere

iar unele dansează pentru tine ca niște femei goale dar

fără chip


sunt zile de marți prin care tot ce pot să faci e să

stai extatic la o tejghea imaginară să

privești dansul acesta erotic și



când te simți epuizat te prăbușești trist

foarte trist

și foarte întins peste podea


sunt zile de marți în care

pur și simplu te îndoiești că ai să ajungi mai departe



4. mă ridic cu greu de pe canapea

ies dintre hârtii scrum medicamente

obiecte amintiri stări și aburi de vin

cum aș ieși dintr-o piscină imensă



și gravitația mă trage înapoi
în semi-întuneric încăperea se rotește halucinant

totul își schimbă poziția

zidurile pulsează anacronic

podelele se ondulează sub picioare

în apartamentul dezordonat și rece

mă simt ca într-un tren care șerpuiește neașteptat

peste linii



un navetist celebru și ratat
în drum spre o ieșire











5. de fiecare dată când redevii lucid ai certitudinea că

la capătul dinspre noapte al zilei te așteaptă prietenul tău

întunericul



el e cel care îți întinde mâna aceea fragilă

e cel care

te ia de pe jos te face să tremuri

te face să transformi descoperirea pe lângă tine a câtorva țigări

și a una-două cutii de bere

într-un eveniment crucial

în supraviețuire



el e fratele care te trece peste puntea putredă a nopții
















III. luminile de miercuri seara






1. toți oamenii pe care i-am iubit până astăzi

vorbeau de excese in diferitele lor ipostaze

le analizau în detaliu le intorceau

pe toate părțile



dar eu nu sunt capabil să fac nimic în exces

nu pot nici măcar să iubesc ceea ce creez fără să fiu fals



așa că de cele multe ori stau pasiv

ca un pod uriaș pe sub care se scurg lucrurile neimportante

sau

peste care alunecă șarpele unor întâmplări monstruoase

despre care

nu sunt capabil să spun nimic

absolut nimic



e o impotență imensă care pulsează în pielea mea



și singurul exces de care sunt capabil

e pasivitatea












2. lucrurile devin mai evidente în momentul în care te prăbușești

într-un scaun pe o terasă

cu o cafea alături

cu o brichetă ce se împletește rapid printre degete și

un pachet de țigări care se golește vizibil



dacă totul aici este renunțare

atunci

tu ești cel care nu renunță la eșec

prin simplul fapt c-ai dat chix dincolo și acum o freci aiurea

în orășelul acesta de jucărie din țara nimănui



stai pe o terasă goală în mijlocul unui Ploiești mort
fără să asculți radioul chelnerița traficul sau
vocile din capul tău



mușțe zumzăind peste cadavrul orașului.









3. iar orele-s curve ce se înghesuie în dreapta și-n stânga ta
se răstoarnă lasciv peste masă și-n rest
mai nimic interesant

țigările putrezesc constant în buza scrumierei
firișoarele de fum ireal se înalță ușor peste blocuri
se adună în nori albi și portocalii
pufoși
țopăie peste cer precum iepurii lui Khasis

măcar dacă te-ai bucura că ești acasă

înapoi acasă

înapoi în țară

înapoi pe nenorocita asta de terasă unde

o chelnerița plictisită își fâțâie fundul prin fața ta
să stârnească o conversație un bacșis

te lasă în timp ce mormăi ceva indescifrabil și mai ales în timp ce

continui să o ignori

și mai aprinzi o țigară
mai iei o gură de cafea
mai inspiri
mai expiri


te lași înapoi în scaun și ridici a mia oară privirea:
iepurii ăia pufoși țopăie încă pe-acolo






4. și totuși mai există câteva ceva pentru care merită să

închini un pahar:



apusul de ambră și liniștea ce începe să se insinueze printre blocuri

după o anume oră în această parte de lume

luminile știrbe care se aprind pe străzi

o perdea fluturând pe la câte o fereastră

o fată cu același râs ca Elena trecând pe lângă tine și



trăirile pe care nu ți le poți abține și care te calcă în picioare












5. când ajungi acasă și te întâmpină doar bagajul nedesfăcut

retrăiești câteva momente nevoia să spargi toate oglinzile

ca mai apoi sa te simți capabil de orice atunci când

pui primul sul de hârtie igienică în baia apartamentului

și realizezi că tocmai poți spune că

ai făcut ceva



ai mai aprins dracului o lumină

ai luat-o de la capăt.







*****

****************










IV. joi treisprezece












1. un om face intr-un an aproximativ 2,5 milioane de pași

scria în articolul pe care l-am citit mai devreme

dar eu am un singur pas în minte de ani de zile

al 13-lea

și ultimul



și-mi tot repet în cap că

dacă un om face 2,5 milioane de pași intr-un an

asta înseamnă invariabil că

drumul de aproape 20 de minute până la gară

cu tine la dus și cu mine

la întors



e insignifiant










2. pe stradă au început să se târască primele mașini

orașul se smulge din pântecul nopții ca dintr-o stare de comă

își conturează greoi blocurile ferestrele

gospodinele și alte detalii



viermii imenși din trafic își sting luminile

lasă aerul fumuriu să se scurgă tot mai amenințător

printre ei



toată dimineța pare o cafea gata să dea în clocot

pe un aragaz murdar dintr-o oarecare mansardă.



3. în cele din urmă părăsești comfortul apatiei

și ieși în holocaustul citadin printre milioanele de trupuri

mișcându-se compact ca o turmă de oi

milioane de străini izbindu-se de trupul tău



ochii ți s-au adaptat la lumină însă

ești înconjurat de aceiași kilometri de întuneric

prin care nu vezi nici o scăpare



te dezmeticești abia în fața ecranului unui atm gri

atunci când realizezi că tot ce ai la 27 de ani

este un card Visa electron

albastru

aproape la fel de gol ca o privire de femeie ieftină

după un pahar de vin ieftin



în rest un mare nimic infiltrat în tine

în mintea ta

și-n buzunarele tale



încă te enervezi prea ușor



încă te enervează că te enervezi prea ușor
că aștepți ca mâine să devii mai bun
mai plin de succes

mai implicat












4. stii

uneori imi aleg un trecător pe care îl urmăresc o vreme

imaginându-l ca pe-un personaj de film

stau bine ascuns în spatele ziarului

într-o stație de autobuz

figurant printre ceilalți



la câțiva metri distanță

personajul meu fumează sprijinit de un stâlp

mușcă filtrul țigărilor de parcă i-ar mușca unei tipe sfârcurile
le răsucește le dă foc le ține între buze și

așteaptă ceva



toți așteptăm ceva
stăm încordați împreună așteptăm

ceva-ul



e 10.30 ora la care nimic se poate intâmpla cu adevărat

mă prefac a urmări cu atenție titlurile unui ziar

îmi aprind o mahorcă

deși

nu trag niciodată in mine



doar las țigara să muște din buzele mele ca o femeie





*****

****************

V. vinerea întunecată









1. la o adică fiecare dimineață îți aduce cam aceleași opțiuni:
a: poți să rânjești sănătos în timp ce ieși din somn

cum ai ieși dintr-un automobil de lux

deschizi larg fereastra & tragi aerul rece în piept

iei atitudinea unui milionar care se află în Aspen la ski

ignorând viermii care-și unduiesc trupurile albe și moi

sub pielea ta roz

îți faci cu ochiul în oglindă & co


b: sau te întorci pe o partea și apoi pe celalată și nu te mai duci

nicăieri să nu faci nimic să nu satisfaci
îți pierzi încet încet jobul, femeia, telefonul, mașina, controlul
&mințile

îți bagi cenzura

c: sau te îngrămădești până în bucătărie
și aprinzi lumina
aragazul
țigara

să fierbi două cafele / să bei doar una

iar gustul neprietenos să-ți schimonosească chipul

să renunți să încerci să te salvezi odată cu lumea
să mai iei o gură

și încă o gură






2. în cele din urmă te patul se dezlipește încet de tine

camera se răstoarnă la normalitate

obiectele iau o pozitie verticală și în timp ce pe marginea patului

tu îți fixezi capul între palme ca-ntro menghină rece și

începi să-ți amintești



e joi e devreme ești singur și

o durere de piept îți apasă dimineața



te învârți prin camera goală

până descoperi pachetul de țigări

ca pe-un prieten

dar în el te așteaptă o singură țigară și înțelegi că de fapt

monogamia aceasta e un mic dezastru

&totul poate să se termine instantaneu



așa că în timp ce-ți aprinzi țigara faci repede o listă:

nu ai țigări nu cafea nu prieteni nici vorbă de iubite sau amante

doar 20 de lei 50 de dolari și

toate dependențele tale



bombăni o binecuvântare tragi peste tine un palton și ieși

în mijlocul frigului



acolo unde cu 50 de dolari

sfârșitul poate fi amânat

3. în stradă te așteaptă o lume întreagă

de a cărei existență părea că uitasei

oameni lucruri și sunete care se împiedică de tine



dimineața devine o durere de cap și un amestec de furie și greață

alimentat de faptul că

odată ajuns la non-stop te vezi nevoit să te așezi la o coadă

mai lungă cu 3-4 persoane decât răbdarea ta



așa că mai înjuri o dată printre dinți îți iei o mască impasibilă

încerci să fredonezi is just another tequilla sunrise

te dai preocupat de crăpăturile asfaltului apoi

observi copilul din fața ta care stă agățat de un un părinte cam absent

și îți tot zâmbește

te gândeșți aiurea la Jeremy la Eddie Veder la Bogdan și la Khasis



apoi revii încruntat la prezent și întelegi că
pur și simplu te enervează ochii aceia apăsători ai copilului

curiozitatea nevoia de atenție &toate acele lucruri

care te-ar epuiza complet dacă

ar trebui să petreceti împreună câteva ore





nu poți rezista cu o ființă ca aceasta nici măcar câteva ore
desigur ai ajunge la nebuni



fuck;






4. o.k. inspiri- te calmezi -expiri

totul este o.k.
scoți o gumă din buzunar și o întinzi copilului care

privește pe rând când mâna când ochii tăi

ezitați împreună



el înghite în sec tu

înghiți în sec



el s-ar apropia tu ai cam bate în retragere dar

până să te decizi el smulge lama din mâna ta

o adulmecă o desface o înghite și o molfăie tacticos

animalic

rânjește



rămâi cu mâna suspendat peste întreaga ta neputință

resimți durerea de piept care apasă totul



dar totul este o.k.

totul e normal

totul e bine






5. de fapt te minți singur fiindcă totul te enervează

ai nevoie urgent să aprinzi o țigară simți

cum ți se usucă tot mai rău gâtul buzele

nisipul din ochi



țigările s-au terminat cafeaua s-a terminat

guma de mestecat ai dat-o unui kinder și gata

s-a terminat

lumea s-a terminat

răbdarea s-a terminat

ziua de abia începe



în jurul tău orașul se învârte tot mai repede

și toate zgomotele seamănă cu scăparatul brichetei
în buzunar






6. altcineva chiar fumează în apropiere

(în ciuda ta

evident)

cu nările dilatate cauți discret șî inutil

o dâră din fumul risipit
copilul din față molfăie gumă tacticos

neinteresat de toate acestea



mintea ta înregistrează sunete și informatii tot mai fragmentate

o mașină claxonează strident un pieton

o alta frânează brusc



cineva fumează în apropiere

copilul molfăie

asfaltul se lichefiază sub picioare

blocurile dansează amețitor



închizi ochii








7. ajungi la tejghea tremurând

ceri vânzătoarei grase un pachet de țigări unul de cafea
și câteva caramele

încerci să-i eviți figura patibulară



ochii aceia răi și negul monstruos din colțul drept al gurii care

începe să se miște să se contorsioneze

pe un ritm dracesc



ai avut un pseudo atac de panică și îti vine să renunți

la toate

ți se face lehamite
ești gata să vomiți


să îți bagi degetele în ochi



să îți bagi







8. în spatele tău cineva scapă câteva ziare din mână
o femeie țipă atât de strident încât îți întorci privirea

chiar dacă știi imediat că o să regreți

cum ai regretat și ultima oară când ți-a păsat

de ceilalți



doamne uită-te la tipul ăla e alb tot doamne a căzut din senin

e alb de tot
doamne



printre mașini traversează în fugă un tânăr

trecători mașini toate se opresc în loc

claxoane figuri mirate înjurături

atâta zgomot încât îti vine să fredonezi ceva tâmpit

să nu îi mai auzi



și tot aerul s-a încordat peste trupul tău respiri tot mai greu

aproape că ai jura că urmează ca o femeie anume

să arunce o vază anume

într-un perete anume



lumea se învârte se strânge se contorsionează

peste tâmplele tale transpirate



o mulțime amorfă colcăie în jurul celui căzut
pulsează precum viermii

se înghesuie unii peste alții



se bucură că nu sunt ei











9. asta e tot întreabă vânzătoarea

deschizi ochii și privirea ei rea și negul și toate sunt tot acolo

la fel și durerea din piept

și golul din cap

și alte câteva pete ce nu vor să iasă de pe retină


da mulțumesc plătești jenat cu mărunți

sumă fixă - aproape jumatate din tot ce ai dar

nimănui nu-i mai pasă

așa că ce ce să îți pese ție



îți iei țigările cafeaua și caramelele

zâmbești ușurat

lumea nu e atentă la tine






10. copilul sparge baloane de gumă roz peste dimineața cenușie

agățat de același părinte preocupat de agitație

îi faci cu ochiul îi întinzi punga cu dulciuri

pe care o primește surprins iar tu

te simți privit așa cum sunt priviți doar bunicii

aproape că îți place de tine

până în momentul în care îți dai seama că

te simți bătrân



iar durerea de piept e tot acolo
frigul e tot acolo
nevoia de nicotină cofeina și dragoste
sunt tot acolo

desfaci pachetul
&aprinzi încă o țigară.







*****

****************














VI. apa sâmbetei






1. au spus la radio că populația lumii

este estimată la: 6.526.157.071 persoane

iar după calculele mele asta însemnă

6.526.157.071 persoane dintre care ție

numai de una singură îți pasă



dar tu nu vii aici nu-mi aduci țigări

sau cafea sau arme sau flori

sau o sticlă de vin



tu nu te plimbi alături de mine prin grădina asta de piatră

nici măcar nu cari cu tine cuvintele acestea

pe care sunt convins c-ai să le citești abia când

numărul oamenilor din lume o să fie iremediabil altul



din 6.526.157.071 persoane

unii vor fi morți alții vor fi pe cale sa nacă

alții vor fi morți și-ngropați



probabil că numai tu ai fi în stare să rămâi pur și simplu

aceeași



la fel de departe




3. am ajuns la concluzia că vreau să scriu texte care

să îi determine pe prietenii mei să vină la mine
cu o sticlă de Jack Daniels

texte care să facă telefonul să sune obscen
la ore indecente

la celălalt capăt al firului
vreau să te aud povestind cum imi tot repeți câte un vers
până îți rămâne blocat în cap
zile la rând

vocea ta să taie calmă întunericul până la mine să mă sufoce să

mă rasucescă încet în propria piele și să

mă simt deodată ca și cum aș zvâcni în interiorul unui pantof nou

vocea ta micuță
să repete continuu cuvintele acelea
care au trecut prin tine
sau care ți-au rămas înfipte în cap

gloanțe nu altfel















4. între 23.20 p.m. si 4.44 a.m
m-am simțit ca la sfârșitul unei sticle de vin
băută de unul singur

am stat gol și urât și lipsit de sens
aplecat peste tastatură
impotent








5. rândurile acestea sunt în mare parte scrise la un calculator Dell

și între mine și ele e un gol

prin care trec sporadic cutii de bere

cani de cafea

și speranța că la sfârșitul următorului vers
voi avea o revelație

voi descoperi america
my
america

voi ști exact ce e cu amărâta asta de zbatere a tâmplelor cu

neliniștea și frica

toate acele senzații fragmentate inegal

în mine


voi ști totul despre nebunia care izbeste literele de ecran
precum pasările în geamurile unor zgârie nori







6. după o sticlă de vin + 8 țigări și mai multe încercări
m-a învăluit brusc senzația că tocmai aș fi înțeles câte ceva
despre chimia lucrurilor

despre viață și moarte despre

acel lucru care nu vine care nu se întâmplă și care
nu pulsează



acel lucru care nu satisface niciodată dar este mereu așteptat

și nu cred că e doar o întâmplare faptul că
totul a avut loc în timp ce aerul din jurul meu a devenit neted
iar prin porii tâmplelor au trecut unele firișoare de transpirație
s-au strâns și s-au răcit acolo



în spațiul acela îngust și întunecat dintre pumni și frunte





****

***********





VII. duminicile insignifiante de aici












1. mă tot uit la toate lucrurile care mi se intâmplă

ca la o emisiune proastă



de o săptămână m-am întors în aici și încă

mă las încă lovit de tot felul de dezastre mărunte

de dincolo



de o săptămână mă simt incapabil să mă mulez

peste spațiul pe care îl numeam odată casă



lumea se rostogolește anormal

în golul din spatele ochilor

rămășițele tuturor eșecurilor stau de o săptămână

cu piciorul peste pieptul meu



mă țintuiesc în neimplicare









2. și nici acum nu fac nimic dar e duminică dimineața și e

ora aceea neclară din fiecare duminică

când în partea asta de lume e intr-un fel liniște deși de undeva

de la un TV se aude slujba

iar pe stradă copiii de râd fiindcă

„se dă Dumnezeu

la televizor”



fumez în balcon și mă gândesc că niciodată nu e ceva real la televizor



în toată decăderea aceasta nici nu poate fi ceva real

n-am văzut niciodată lucruri reale sau oamenii reali

la televizor



nimic despre urmanov, komartin, țupa sau mat

singurii pe care i-aș accepta acum aici lângă mine

în cușca aceasta



nimic real la televizor și nimic real în afara lui

nici măcar absența ta nu e reală

nici măcar atât
















3. așa poate începe totul:

cu senzația că până și tu ești contrafăcut într-un băiețel încruntat

care umblă pe tărâmul celor liberi și

nu-și poate cumpăra

libertatea





totul

începe cu țigara care se fumează singură între degetele tale într-o duminică dimineața și

cafeaua care zace neatinsă pe masă

cu orele dimineții pălind spre griul unei alte zile

insuportabile



începe cu neputința ta de a-ți controla neputința

și golul care se lărgește mereu în tine