Un impostor e tragica poveste
A unui ins lipsit total de Dumnezeu
E cel nedrept și cel ce vrea și este
Un fals ușor de dovedit la apogeu

Un impostor e cel ce vrea să fie
Prin munca altora un semizeu
E o rușine pentru omenire
Cum e credința pentru un ateu

Un impostor e cel ce vrea sa pară
Un supraom pentru colegii săi
Considerându-se o piatră rară
Și în real fiind numai noroi

Un impostor e cel ce nu acceptă
Ca un coleg să fie de elită
E cel ce zilnic spune și repetă
Că un savant ca el nu mai există

Un impostor e cel ce vrea s-ajungă
Prin munca și sudoarea altor frați
Să aibă cu gramada bani în pungă
Să fie cel mai tare din Carpați

Un impostor e cel ce vrea să-ți spună
Că fără el nu poți să mergi departe
Și nu te poate nimeni să te pună
Pe locul care-l meriți după carte

Un impostor prin magice cuvinte
Dă să-nțelegi că este cel mai bun
Că tu nu poți s-ajungi deși ai minte
Mai sus ca el mergând pe-același drum

Un impostor prin mrejele țesute
Vrea să obțină sume mari de bani
Strivind în cei din jur orice virtute
Inoculându-le că sunt prea slabi

Un impostor se crede că pe toate
Le știe din născare fără gânduri
Iar prin răspunsuri neargumentate
Voiește să braveze printre rânduri

Un impostor te face ca să taci
Când iși asumă rodul muncii tale
Și uneori te pune ca să-i faci
Elogiul vast al furăciunii sale

Un impostor e cel ce se preface
Că suferă pentru poporul său
Când în esență viata nu-i dă pace
Până nu-l mânie pe Dumnezeu

Un impostor e cel ce vrea să facă
Pentru mărirea sa exagerată
Un joc murdar făcându-i ca să tacă
Pe cei din jur ce trena sa o poartă

Un impostor prin felul său de-a fi
Întunecă a soarelui lumină
Frânează mersul către galaxii
Și viața omului de rând senină

Un impostor n-ar fi în jurul nostru
De nu l-am tolera din nepăsare
Dacă i-am pune firii lui căpăstru
Și l-am strivi pe-a lumilor cărare

Un impostor există cu dispreț
Și din dorința unora din noi
De-a parveni mai sus cu orice preț
De-ar fi oricum să treacă prin noroi

Astfel de inși sunt pui de impostori
Ce vor s-ajungă sus fără de muncă
Ca să ne fie nouă bravi păstori
În timp ce noi ne chinuim pe luncă

Un lucru cred că nu-l știu impostorii
Că noi îi știm că sunt niște lichele
Că ne provoacă scârbă și-s notorii
Abjectele mijloace de putere

Dar într-o zi când nu vom mai dori
Să suportăm pe impostori ca pleavă
Vom curăța pădurea dacă vom voi
Să fie mai curată astă țară

Mă adresez celor cinstiți din lume
Pe impostori să-i scoată din cetate
Să nu-i mai lase munca să le-o fure
Să fie duși pe undeva departe

Să fie aruncați într-o genune
Ca pe gunoiul cel mai detestat
Să li se ducă urma fără nume
Iar stirpea lor să piară ne-ncetat

Mihail Buricea