agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-10-05 | |
Un impostor e tragica poveste
A unui ins lipsit total de Dumnezeu E cel nedrept și cel ce vrea și este Un fals ușor de dovedit la apogeu Un impostor e cel ce vrea să fie Prin munca altora un semizeu E o rușine pentru omenire Cum e credința pentru un ateu Un impostor e cel ce vrea sa pară Un supraom pentru colegii săi Considerându-se o piatră rară Și în real fiind numai noroi Un impostor e cel ce nu acceptă Ca un coleg să fie de elită E cel ce zilnic spune și repetă Că un savant ca el nu mai există Un impostor e cel ce vrea s-ajungă Prin munca și sudoarea altor frați Să aibă cu gramada bani în pungă Să fie cel mai tare din Carpați Un impostor e cel ce vrea să-ți spună Că fără el nu poți să mergi departe Și nu te poate nimeni să te pună Pe locul care-l meriți după carte Un impostor prin magice cuvinte Dă să-nțelegi că este cel mai bun Că tu nu poți s-ajungi deși ai minte Mai sus ca el mergând pe-același drum Un impostor prin mrejele țesute Vrea să obțină sume mari de bani Strivind în cei din jur orice virtute Inoculându-le că sunt prea slabi Un impostor se crede că pe toate Le știe din născare fără gânduri Iar prin răspunsuri neargumentate Voiește să braveze printre rânduri Un impostor te face ca să taci Când iși asumă rodul muncii tale Și uneori te pune ca să-i faci Elogiul vast al furăciunii sale Un impostor e cel ce se preface Că suferă pentru poporul său Când în esență viata nu-i dă pace Până nu-l mânie pe Dumnezeu Un impostor e cel ce vrea să facă Pentru mărirea sa exagerată Un joc murdar făcându-i ca să tacă Pe cei din jur ce trena sa o poartă Un impostor prin felul său de-a fi Întunecă a soarelui lumină Frânează mersul către galaxii Și viața omului de rând senină Un impostor n-ar fi în jurul nostru De nu l-am tolera din nepăsare Dacă i-am pune firii lui căpăstru Și l-am strivi pe-a lumilor cărare Un impostor există cu dispreț Și din dorința unora din noi De-a parveni mai sus cu orice preț De-ar fi oricum să treacă prin noroi Astfel de inși sunt pui de impostori Ce vor s-ajungă sus fără de muncă Ca să ne fie nouă bravi păstori În timp ce noi ne chinuim pe luncă Un lucru cred că nu-l știu impostorii Că noi îi știm că sunt niște lichele Că ne provoacă scârbă și-s notorii Abjectele mijloace de putere Dar într-o zi când nu vom mai dori Să suportăm pe impostori ca pleavă Vom curăța pădurea dacă vom voi Să fie mai curată astă țară Mă adresez celor cinstiți din lume Pe impostori să-i scoată din cetate Să nu-i mai lase munca să le-o fure Să fie duși pe undeva departe Să fie aruncați într-o genune Ca pe gunoiul cel mai detestat Să li se ducă urma fără nume Iar stirpea lor să piară ne-ncetat Mihail Buricea
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate