in vitro 49


ce îmi făcuși măicuță când îți fuse
să lași pe noi bicisnicii povara
să ne târâm pribegi prin gări ocara
supuși de scârbe zdrențuiți de tuse
iar eu cel viu nu am decât amara
nevolnicie din cămări răpuse
de lanțul greu ce pe grumaz se puse
să-mi mestec flegma și să-mi sorb gargara
acum sunt eu la margine de groapă
n-am învățat un zid să-nțepenesc
piciorul slab ce din pământ se-ndoapă
cu larva-nfiptă-n os de cerb domnesc
se zbate-n râs și dănțuit de țoapă
pe cuiele ce-n tălpi ne sfredelesc


27 august 2006