Dedicată EliaDei



Am să recit, copii, povestea
Spusă de ursul învățat,
Ca peste tot să duceți vestea -
Cum de-a ajuns tigrul vărgat.

Când Tha, bătrânul elefant,
A creat jungla-n șapte ore,
Ființele – interesant !
Erau cu toate ierbivore.

El l-a numit judecător
Pe Primul Tigru, cu o blană
De-un auriu strălucitor.
Un animal fără prihană.

La un proces, un căprior
- Unul obraznic – și-a permis
Pe tigru să-l împung-ușor.
Tigrul c-o labă l-a ucis.

Cum sângele i-a indispus,
Pierit-a orice disciplină.
Lui Tha niciunul nu i-a spus
De crimă cine e de vină.

Atunci a anunțat prin turme,
Lianele pe vinovat
Să-l bată și să-i lase urme.
Și tigrul dungi a căpătat.

La elefantul cel bătrân
S-au ridicat cu întrebare.
- De-acum cine va fi stăpân ?
Cine ne va conduce, oare ?

- Vedeți acolo, dintr-o grotă
Un animal golaș apare.
Stă vertical, asta denotă
Că merge în două picioare.

Îl cheamă FRICA și de-acum
El va conduce-n jungla care
E-abia la început de drum.
Începe marea vânătoare.

Și-acum, copii, o ghicitoare:
Cine e FRICA asta, oare ?



Povestea de față e numai un exercițiu, scris la îndemnul Eliei David. Cum n-am găsit în casă nicio carte cu povești populare, am ales povestirea “Cum s-a iscat frica” din “A doua carte a junglei” de Rudyard Kipling, una dintre cărțile preferate ale copilăriei mele. Dar am niște îndoieli că putem versifica orice de oricine. Nu știu cum e cu drepturile de autor. Dacă mă poate lămuri cineva, îi dedic următorul basm versificat !