duci un deget
pe traseul unui labirint
printre zile
peste lumi
peste vieți bolovănite
prin dâre scurse din
gânduri
și ajungi
în cele din urmă
la caseta
unde ești închis tu

unde se zvârcolesc toate eurile toate sinapsele tale
într-un urlet agonic
poate ăsta e drumul poate am găsit drumul
să-mi scriu c-o unghie calea
marcând
încuietoarea
cu unicul semn

o singură respirație
eliberează
ceea ce știu

spune-mi ce gândești când lumea se rotește în tine
arată-mi urmele ce le scrijelești
într-un joc de serial killer

apa îmi ajunge pe buze
tot ce mă ține deasupra e
inocența
hipnotizându-mă
într-o ghicitoare fără răspuns

la final