să înfigem deci cuțitul în margine de moarte
să nu mai treacă pasul spre ziua de apoi
prea înserată lume ascunsă-n mădulare
prea tandră desfrunzire însângerând poemul

cum să mai vezi cuvântul când totu-i depărtare
doar zei desculți călătorind prin lume
doar praf de stele și barzi tremurători

zăceam în mine însămi cuminte așteptând
se lumina de ziuă prin ochiul meu deschis

.................................................

desenam cercuri pe străzi
în fiecare cerc un om
în fiecare om o lumină

în lumina ta
eu

apoi au venit alte zile
printre ele această duminică
singurătății noastre haină de sărbătoare