sunt fiul
aerului
stins
într-o scrumieră
în bătaia vântului

închid drumul fără de capăt
drept plată
îmi iau praful
și mi-l fac poezie

atât am știut să fiu
atât am fost cum am fost
fiecare gură de aer are o cale și-un
un rost
și tot ce-am trăit
îmi îndes în piele
adânc
adânc
până în ultimul cuvânt
până în ultima
imagine

apoi mă netezesc

mi-am luat mâinile de pe viața asta
n-are decât să scrie cum vrea ea