agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-10-10 | |
„niciodată nu voi înțelege paralizia lor în fața farurile aprinse în noapte”
în mine se împlinește golul sau lipsa pe fiecare alt continent în formare la graniță nu mi se cere pașaportul nimeni nu m-ar cunoaște daca m-ar vedea ei privesc prin mine uriașele întinderi în care sapă galerii scurte înguste fără odihnă conduc mașinile lor minunate în spații dense șoareci mecanici înaintând în roata de șvaițer schimbă vitezele pun în funcție ștergătoarele semicercuri de spații se curăță-n mine iepuri înțepenesc în mijlocul șoselei ochii lor în farurile roșii o cină fragedă un gest blițuri la un spectacol cu ușile închise codița norocoasă atârnată de oglinda retrovizoare ce bine ca nu văd că nu văd în spate urme de roți dâra de sânge blana amestecată în zăpadă ce bine ca nu se transformă să zicem din cauza mea cum că aș fi tristă că nu aș simți bucuria sau poate nimic nu aș simți „mă incomodează din ce în ce mai mult hainele cu cât înaintez în iarnă” mă despuiam la baia comună puneau furtunele pe mine aruncau detergenți se spune că iși faceau meseria erau plătiți identitatea mea despielițată un alambic a ramas peisaj strop cu strop încă și încă un strop de tărie cade acum fără zgomot din motor ilegală producția spirtoaselor individuale citești sub fiecare semnalizator nu îmi pasă chiar nu simt cum îmi crește părul cum în el se impletesc ciulini unghiile îmi cresc strâng sub ele noroaie spori cenuși minuscule gâze se lovesc de mine ca de parbriz noaptea mor strivite iși săvârșesc istoria ea nu va intra în nicio programă de învățământ eu călatoresc nu mă vede nimeni răstignită pe far „hazardat inutil ușor ca o pungă de plastic dusă de vânt călătoresc în spații” cam asta fac părți din mine călătoresc niciodată împreună numai bucăți procedee prin care se montează legi pe care nu le cunosc și tu mă lași să mă plimb prin tine fără să mă vezi fără să mă auzi ca și cum nu aș fi „deschide-mă și arată-mi sentimentul experienței de a exista” iubește-mă sunt digestia ta respirația schimbul de substanțe la nivel celular simte-mă îți comand măcar străduiește-te să mă numești spune: acum respir acum diger stomacul meu ca o șosetă zemoasă varsă otravă printre fructele lumii vitriolul plăcerii de a mușca din măr nările mele se deschid aerul intră se duce în trahee bronhii apoi în plamâni cum intră în bronhii cum miezul lui alunecă în sângele meu priviți simt aerul mult aer în arterele mele apa în țesuturi și cum să numesc sentimentul cum experiența îmi iubesc digestia respirația schimbul la nivel celular ulcerul mi-l iubesc mai mult pentru că doare zborul în vânt și epiderma arsă de soare
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate