parfumul acela iubito și semnul cel roșu de carte
pe care ți le-am dăruit ca făcând din inima-mi parte
să-ți fie în noaptea senină prilej de aduceri-aminte
să-ți spună prin simple senzații ce eu n-am știut prin cuvinte
/
e frig și se scutură norii terasa-ți albastră e udă
iubirea-n cojocu-i de patimi pe strada vieții colindă
e-o babă urâtă și acră venin și dureri duce-n spate
nu-i place nici glasul de înger nici trupul robit de păcate
/
atunci când la geamul albastru c-un ram alb de măr am să bat
iubito deschide-mi fereastra nu vin că aș fi întristat
ci doar pentru chipul de zână pentru ochii-ți alămuri de foc
petrec hoinărind a mea viață și azvârl cu pietre-n noroc