De dragoste

ciocane de argint bat noaptea-n cuie
capacul sună surd a stele sparte
se chinuie țărâna să le poarte
în palma ei de frunză amăruie
tu-mi dormi în pântec prins în colți isterici
încolăcit ca fetușii în caldul
lichid primordial vestind smaraldul
din ochiul neziditelor biserici
te nasc și te ador și te las iară
veciilor bogate în sentințe
și-n teamă de cuvânt crepusculară
dar nu mă consolează nici credințe
și nici speranțe-n liniștea precară
a cerului închis în matca minții