Mi-a bătut la ușă un terorist.
Era sublim în felul lui și vesel după cum vorbea.
El mi-a cerut o lingură-aurită, o lingură de catifea!
I-am spus că n-am dar ce păcat căci repede el a plecat...
S-a dus și-odată cu el și visul meu închis în negură de
vreme.
Ploua acid și spulbera cu Boeing-uri și MIG-uri și de toate.
Dar cel mai rău îmi spulbera a mea gândire năucită de o figură spălăcită...
O pastă neagră se-ntindea pe coala vremii-ndurerate!
Si ea curgea și-n urma ei lăsa un labirint de idei sfărâmate...