agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-10-14 | |
S-au dus…
Din cateva ramasite de iubire… Au mai ramas atat de putine Am pierdut tot… Am ramas cu un nimic constant, Pierdut in abstract. Am ramas nimeni. Pare ciudat, dar nu mai simt nimic. Viata ma face sa par indiferenta Suferinta ma necajeste, ma urateste... Deja nu mai pot suferi Nu mai sufar. Cand plang, plang pentru a ma seca de lacrimi Ca un izvor ce-I da drumul apei… Dar de fapt, eu nu pot sa plang… Nu mai pot… Am plans atat de mult incat Nu mai simt. Nu mai am sentimente. Rar ma uit pe fereastra si vad copii ce se joaca. As vrea sa fiu si eu acolo cu ei, Sa pot sa mai simt o data cum e… Cum e sa fii fericit… Eu nu simt. Cred ca nu sunt un om, Cred ca reprezint un esec. Mi-am pierdut tot… Pana si lacrimile care erau ale mele. Iar uneori nu-mi mai amintesc de ce am suferit De la bun inceput. E ca un cuvant care se repeta mereu si mereu. Se simte atat de greu, Se simtea, acum nu se mai simte. Am pierdut pana si suferinta. Era a mea, o aveam in fiecare seara. Iar acum s-a pierdut. Vreau sa traiesc ca odinioara! Sa ma bucur de fiecare pas, de fiecare dimineata. Dar nu o fac, e ca o vraja in care sunt pierduta. Ca si cum as fi o marioneta in mainile unui copil adormit Si incerc din rasputeri sa ma misc Si nu pot. Ma misc suferind? Nu ma misc deloc. Stiu ca in mine se afla o indiferenta Neiertatoare, Dar eu nu o simt Nici macar indiferenta. Nu simt nimic. Vreau iar sa simt! Vreau sa ma joc din nou in parcul adormit. Vreau sa adorm din nou Cu gandul la o noua zi, Vreau sa alerg, spre a nu mai suferi, Desi pare anormal, Vreau sa sufar din nou. Sa-mi demonstrez ca simt… Dupa atatea sentimente exuberante, ce ieseau la suprafata Uracioase… Nu mai vroiam sa simt. Si acum nu mai simt deloc. De ce nu pot simti doar fericirea?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate