Sta teapan
In buza pesterii
Si asculta caderea de pietre.

Atins de copita stelei
Sau de pana vantului,
Sau poate doar din nevoia de echilibru
Se pravale cate un bolovan
Rar, o data pe an.

Pustnicul, cu mana dibace,
Leaga caderile una de alta,
Facand o bura continua
De piatra,
Afara din timp.

Uneori il apuca spaima
Ascultand huruitul pietrei
Dornice de adanc:
De nu s-ar termina muntele,
Inainte de-a apuca
Sa-l gandesc tot!