Razboi crud….razboi dur
Ce lasa in urma rani adanci
Ce se varsa sange si e nesatul
Frange aripi…ne lasa nauci
El era un brav print ca un soare
Ea era o nemaivazuta instelare
Si se plimba prin norii de lapte
Cand aude un glas indulcit de miere
Era ea …canta sub raze de apa
Si dansa pe suvoaiele cascadei
O priveste indelung fara sa-I scapa
Privirea catre fiecare pas al ei
Si ii cade silivarul de pe al ei picior
In acea zbuciumare el i-l pune la loc
Fara sa simta,fara sa vada…doar un fior
Fara stiinta aceasta sare in fata lui
Doi ochi…doua suflete si o scanteie de foc
Acum o vede…o secunda.. si numai este
A fugit caci luna este prea mica pentru printese
Scorpiile comploteaza, toate vor sa fie alese
Asa cum si el fuge de al lui frate
Ce vrea sa-I cedeze locul in cetate
Alearga ea dar se prinde de fire lucioase
Si incet ii fura rasuflarea lungi lighioane
Un picior cade…capuri se frang
Cu manuirea sabiei atat de mladioase
Printul o trage din acele gheare
Sar amandoi in prapastia vartejului
Si se tin precum un lacat tintuit in cui
Jos pe pamant au cazut imbratisati
Sus de colo par niste simpli prapaditi
Pleoapele se intredeschid…intrebandu-se daca traiesc
Lacrimi din okii lor cad si zambesc
Nu se cunosc..nu stiu de unde provin
Dar ei cred in ceva divin
Cerul este pagina unui poet
Iar ei doi sunt poemul
Cineva ca ei rar in aceasta lume
Nepasandu-le de nimic au imperiul lor
Dragoste si viata este tot ceea ce vor
Printul nostru este strigat..
Regele ce pe moarte e cu razboaie l-a indatorat
Este neinfricat si rational
Reprezinta perfectiunea intruchipat
Castiga batalie dupa batalie
Iar moartea nu-l atinge
Numai fratele lui ce din sange nu`I e
A napustit peste el cu o bolta de ucigasi
Stia cum sa castige numai prin a lui iubire
Si l-a amarat mintindu-l cum ca au cazut stelele
Dintr-o sabie impunsa in inima iubitei sale
Ochii lui s-au facut mici
Mintea I s-a inchis iar gura a amutit
Nu a stat pe ganduri si l-a incoltit
Aruncandu-l pe gaura norilor
Trebuia sa fie mort dar in ultima suflare
Niste umili budisti ale portilor pamantului
L-au cules din caderea sa libera
Si l-au tinut in templul lor cu mila
Nici un medicament nu-l ajuta
Cum poate cineva sa salveze viata unui om
care nu doreste sa traiasca?
O viseaza…striga dupa ea si plange
Curg rauri pe corp de durere
Atat de arzator nimic nu-l poate atinge
Visurile lui ii sunt reflectate in ochi
A tot cautat dupa ea prin labirinturi
Ale mintii intortocheri si ganduri
O data ce s-a trezit din vis
O sageata de venin l-a atins
Atunci si-a promis ca va dezlanuti iadurile
Si va distruge TOTUL,toate fericirile
A scos sabia din teaca cu insetare
Si fara mila imprastie sange si durere
Pana la sosirea in cetatea fratilor soare
Ucide si zdrobeste fiecare om
Pana ajunge la al lui frate asezat pe tron
Ochii ii devenisera rosii de ura si nebunie
Si cu ura isi infinge durerea in moarte
Acum el este pe tron…rege al regatului
Intins de la galbenul rasaritului la rosul apusului
Si coboara cu armata de foc peste intinderi
Si da foc norilor prefacuti caci sunt tradatori
L-au lasat sa cada in voie pentru promisiuni desarte
Acum iese fum si se fac scrum pentru aceasta fapta
Cucereste pamanturile globului fara gandire
Ridica sabia si din o lovitura se imprastie in galaxie
Ajunge in cele din urma si in negura noptii
Unde stelele sunt alarmate si gata de razboi
Alaturi de printesa lor a lunii in frunte
Neinfricata si urandu-l pentru aceste fapte
Strange cu putere sabia noptii si porneste la lupta
Caii inflacarati rup portile lunii ucigand
Stelele pier una cate una …o ploaie ce nu se termina
Caleretii albi cu a lor stralucire tremuranda
Le-a inghetat flacarile inamicului lor
Dar printul nostru crud frange si lasa suferinta
Iar printesa noastra iubitoare nu se lasa infranta
Luna a devenit jumatate si rosie
Bucatele cad din ea…picura din ea sange
In acea zbuciumare si nebunie
Miscand sabia si inghetand flacarile
Vede regele pe un cal rosu cum imprastie haos
Sunetul cutremurator al lacrimilor ei
Sunetul alunecarii sabiei din mana ei
Cutremura intreaga luna facandu-se o liniste
Ochii ei se inchid sperand ca nu e adevarat
Si ingenuncheaza in flacarile de moarte
Tipand dupa el cu durere si pacat
El ingheata imediat si cu frica priveste in spate
Inchide pleoapele si spera sa nu fie ea
Deschide ochii si o vede ,,,,e chiar ea
Sangerand si cu greutate rasufland
In acel moment inima I s-a frant
Sare si alearga prin taisuri cu avant
Sufletu-I la gura ca sa ajunga
Cazuta la pamant intr-un rosu lac
O smulge din acel val opac
In ultima clipa ea ii daruieste un sarut
Si ii sopteste la fel de dulce te iubesc
Sabia din teaca ii scoate cu un sunet tacut
Si tot tacut inima i-a strapuns
Zambeste trist dar stie ca il va intalni
Priveste catre stele iar bataia inimii incetini
O ia de la inceput…acele suvoaie de apa
Se scalda …danseaza si il asteapta
Acea sabie nu este una ordinara
De fapt este un demon…
Cand este folosita raneste
Nu face diferenta intre prieteni sau dusmani
Vede doar sange,si varsa sange