cât de minunată-i ziua-n care-ți spui încet
doar pentru tine
sau răcnind
gata sunt de capul meu!
am viața mea
nu mai depind de ceilalți
vreau să fac doar ce poftesc

n-ai să știi
că tocmai clipa ce o lauzi, preamărești
e cea
care pornește cronometrul dependenței în dansul penitenței

frumoasă-i viața până când tot într-o zi sau noapte
seară
nu te gândești, nici nu realizezi
doar spui
îmbătrânit-am

multe-mi ieșeau mai bine ieri
multe-mi erau ușoare
totul mai greu azi mi se pare
chiar este

viața, un palier cu doua ramuri
cu un urcuș mai lung fără povară
când te arunci cu capul înainte
te tot lovești
degeaba
minte nu-i

urmeaza palier destul de scurt
spun cei mai mulți
când trebuie să dai tot ce-i mai bun din tine

coborâșul mare
începe cum spuneam cu ziua-n care toți ne-ntrebăm
de ce îmbătrânim, de ce ne cocoșăm

nu vreau să spun că viața-i lină
suișuri, coborâșuri multe-s
cândva-ți vei aminti că două în viață mult contează
acela când tot crești și-acela când cobori
de nu te mai oprești

nu trăi cu gândul la cele ce ți-am spus
nu trebuie să stai și să notezi pe-o hartă
ce zi ai spus sau nu
cuvintele-mi

singur vei constata-n durere
viața e bună totuși
deși nu-i doar plăcere.