Ea e aproape dezbrăcată
Și al copacilor frunziș
Îmbolnăvit voyeur se-arată
Intrat pe geamuri, pe furiș.

Ea mâinile și le anină
Și-i nudă-n scaun așezată
Și, de plăcere, coapsa-i fină
Se prinde-n tremur delicată

Privesc cum în culori de ceară
O dulce rază, un zefir
I-mbracă sânul de fecioară, -
O muscă pe un trandafir

Și, sărutându-i glezna fină,
Ea are-un un dulce râs brutal
Ce-n triluri limpezi se îmbină
Un râs frumos, ca de cristal.

Picioarele-i găsesc sanctuar
Pe o cămașă: „Stai cuminte!”
- Căci râsu-mi pedepsi-va iar
O îndrăzneală ca-nainte!

- Sub buze bieții ochi palpită
Când dulcea sărutare vine
- Spre spate fruntea-și dă grăbită
Zicând: „Acuma-i și mai bine!...

Þi-aș spune eu, musiu, vreo două ...”
- Eu o sărut pe-un sân de nea
Și râde cu-ncântare nouă,
Un râs frumos, cum că mai vrea ...

Ea e aproape dezbrăcată
Și al copacilor frunziș
Îmbolnăvit voyeur se-arată
Intrat pe geamuri, pe furiș.