Disprețul se târăște la picioare
trimis de iubire în surghiun
un șarpe îl înghite
și încearcă să-mi muște
glezna prețuirii
însă îl calc
cu talpa curajului.

Trândăvia cade de pe canapea
și se înalță greoi
cu aripile comodității
un vultur o zărește
și o prinde în gheare
trimit spre vultur săgeata-spirit
atins, îmi eliberează lenea
ce-mi cade cuminte în brațe
o așez cu grijă pe canapea
să-mi clocească ouăle inactivității.

Din apa supărării
prin care înot zilnic
mă pândesc rechinii depresiei
care încearcă să-mi muște psihicul
cu dinții ascuțiți ai defetismului
arunc în ei harponul voinței
însă fug în abisul ființei.

Nerăbdarea aleargă repede
pe pista neliniștilor mele
ghepardul o prinde
și o sfâșâie
din sânge crește o nevroză
nervii întinși se rup
într-un cântec al surescitării.

Plânsul rănit de amărăciune
și șchiop de-un zâmbet fals
este călcat în copite
de un bivol
violența din coarnele ascuțite
înjunghie un elan stupid
ațâț leoaicele rațiunii
să pornească vânătoarea de bivoli
și dau un avertisment plânsului
să se rupă de tristeți
și schizofrenii.