Lacrima de brad, pana pe-nserat
Te prelingi pe-obrazul incretit al vremii.
Nu ai obosit de-atata bocit
Pe-atatea vecernii, pana-n pragul iernii?

Tu sa te usuci, cu mine sa fugi
De lumea natanga, in uitare lunga,
Sa ne amagim, sa nu ne mai stim
De nume, de ruga, de frunza in dunga.

Bate toaca-n vale, imi rasuna-n cale
Vaiete de miei, de pui singurei.
Inima ma doare; neguri infernale
Coboara din ceruri pe umerii mei.

Greu imi este drumul.Vremea-i la soroc.
Ochii lor ma taie, vorba lor ma-ndoaie:
Oameni rai, in loc de-un pic de noroc...
Cosita balaie, te-ai nascut pe ploaie?