Cu pielea încrețită de apă, plutea.
Privirea parea să caute-n ceruri
dar și cerul și marea striveau,
și clipea.
Când: simte! O atingere, căldură…
Și-au deschis piepturile și c-o-mbrățișare,
se contopeau.
Dar de nicăieri, marea născu un val,
pentru că îndrăzniseră s-o ignore,
le zdrelește sufletele,
le-a înveninat ochii…
S-au prăbușit în mare și se zbat,
Își acoperă piepturile: scapă.
Mai plutește, mai caută, mai clipește.