*

Ca și cum m-am trezit într-un
labirint tenebros neștiut
mi-am injectat cuvintele
de o parte și de alta a nopții
de fapt m-am preferat pe mine
în jocul de umbre al unui singur ideal
în fața a o mie și una de
iluminări de raționamente
dar sfâșie-mi noaptea aceasta
măcar cu un fulger
și dacă n-a fost timp atunci tot timpul sper
că se vor suprapune
toate-nțelesurile peste mii de voci
ce-mi clocotesc într-una în timpane
și dacă n-a fost loc aici ne-am înălțat
prea sus de amintire
cu toate aripile peste mii de ploi
spre lumea noastră cea de niciodată
de câte universuri e nevoie
să memoreze un fragment din noi?


**

Ca și cum am urlat într-un
monolog oral absolut
mi-am alergat cuvintele
de o parte și de alta a fileului
de fapt tu nu erai prezent
doar proiecția ta fascinantă
cu ochi negri imenși
invadându-mi careul
din cauza acestei tâmpenii
nici un altul
nu te învinge la tenis
și cât de mult iubesc sportul minții
chiar după ce-am marcat
numai autogoluri Realul
a pierdut în fața Imaginarului
deci cât de mult iubesc
proiecția asta
de fapt
o parte din mine
ce mult mă iubesc...


***

Ca și cum m-am izbit de un
ecou fără de început
mi-am sculptat cuvintele
de o parte și de alta a lunii
și fără vreun talent pentru sculptură
te-aș sculpta
și fără vreun talent pentru revoltă
aș putea
să-ți zgârii pielea cu poemul meu
măcar o cicatrice
etern despre noi
dar sfâșie-mi valurile zbuciumate
măcar cu o corabie
și chiar fără talentul pentru moarte
să o scufund în marea mea
s-o-mbrățișez pân-or sări
spre cer mii de așchii
și poate de-acolo de sus
ne va imortaliza
măcar Aivazovski.