Un orizont sluțit,
De norii de furtună,
Un țipăt ascuțit,
De pescăruș răsună.

Abise răscolite
de trâmbele de vânt,
Vor bărcii rătăcite,
Să-i fie de mormânt.

O hărțuiesc cu valuri,
Ademenind-o-n hule,
Tribut nou de pe maluri,
În hăuri nesătule.

A apei cerbicie
S-a înfrățit cu-o stâncă
Și-o-ngroapă pe vecie,
În marea cea adâncă.

Doar astfel liniștit,
Neptun ar vrea uscatul
De viață văduvit,
Să-i șteargă iar păcatul.

Dar nu va fi uitată
O viață mării pradă.
Și nu va fi iertată,
Netrebnica-i paradă.

Un țipăt ascuțit
De pescăruș răsună,
Omagiu-n asfințit,
Sub norii de furtună.