Voi răbufni fără să am o lege
Din amintirea ce ți-o voi purta
Ca ochii mei să poată înțelege
Am să conjug atunci pe a uita.
Și pe deasupra stărilor civile
Eu voi semna pe actul de credință
Și voi jura pe ruguri și pe zile
Că-mi vei rămîne cea mai dragă ființă.

Într-o coroană ce-ai s-o pui pe frunte
Va dăinui o clipă taina mea
Și voi trăi, un timp, retras în munte
Te voi iubi și-apoi te voi ierta.
Ca un stindard în zbor de amintire
Voi lîncezi în focurile stinse
Să te iubesc în trista-ți împlinire
Pe crestele de trăsnete aprinse.

Dogoritor ca focul de-nceputuri
Privirile-ți voi arde-n ochii tăi
Și făuri-voi zborul spre trecuturi
Pierzîndu-te pe alte șapte văi.
Un nume pe o coardă de chitară
Te va întoarce fără nici o veste,
Iar din ființa ta și de pe-afară
Se va isca furtună și poveste.

Cum peste timp tu vei uita de mine
N-ai cum să mă mai chemi la nunta ta,
Dar nici nimicul nu mă va abține
Să fiu și eu cu toată ființa mea.
Au să mă dea părinții tăi afară
Ca pe un cerșetor, fără de milă,
Eu însă-ți voi cînta de primăvară
Că vara-mi este timpuriu ostilă.

Cu un pahar umplut pe jumătate,
Îți voi ura de timp și amintiri
Și mult noroc și multă sănatate,
Cu lacrima neștearsă de priviri.
Să-nchini pocalul nostru de izbîndă,
Eu am să-nchin paharul de otravă,
Îmbrățișa-voi trecerea plăpîndă
Căci de atîtea vorbe e bolnavă.

Să nu mă rogi cu lacrima fierbinte
Ca să primesc avansuri de apoi,
Te voi privi și fără de cuvinte
Am să rostesc povestea, fără noi.
Cu nervii mei căliți în dezbinare
Focosul armelor or să mă plîngă,
Iar cu cocorii-n zare voi dispare
Și bucuria-n mine-o să se strîngă.


Fără vorbe, fără grai
Dreptu-acesta să mi-l dai
Să îți cînt la nunta ta.
Cît îmi ești faptă și gînd,
Voi rosti vorba plîngînd
Să înveți pe a uita.
Fără glas, fără cuvînt,
Voi rosti frînturi de vînt
Și-am să-ți cînt cu viața mea.
Cît îmi ești un pas de zbor
Vi fi gîndul zburător
Ce lumina vrea să-ți dea.