Dureros de frumos

(inspiratie din muzica lui Ennio Morricone, de pe
discul Canone inverso )

~adria~

Adie vantul,rispind caldura istovitoare
A zilelor trecute.
Vioara imi dezmiarda timpanele
Si-i frumos, atat de frumos!
Dureros de frumos, de grav, de solemn.
Dureros de frumos…
Pianul intarzie sa se auda,
Degeaba plange arcusul pe strune,
Inaltzand prin aerul proaspat al odaii
Doruri, in spirale ce se sting,
resemnate, in albul tavanului.
Ah, parca… Iata-l!
A venit! Vioara nu mai plange,
Sunt impreuna,!
Trandafirul rosu de pe pian
A stins orice repros al viorii…
Din sfesnicele de argint de pe tavita
Cresc tulpini de ceara rosie,
Zvelte ca niste berze in cuib,
Aducatoare de vesti.
E randul clapelor sa-si cante iubirea!
Si-o fac magistral!
Isi canta iubirea cu-atata putere
Ca abia mai indraznesc sa resir.
Apoi duios, tandru, ademenitor…
Vioara il asculta,
Fermecata si ea de nevazuta frumusete
Care pluteste in aer.
Flacarile danseaza vrajite,
Ca niste balerine minuscule
De pe cutiutele muzicale.
Vioara raspunde, dojenindu-l, cu dragoste.
Doamne cat duiosie se-nalta in aer!
Oare ce-i spune?
Cat de multe se pot spune fara cuvinte!
Inteleg tot ce spune,
E alt grai, nepamantean…
Cata iubire! Cat sublim!
Parca s-a mutat raiul in odaia mea!
Canta impreuna, in sfarsit!
E dureros de frumos
Sa fii martor la nasterea sunetelor
Din iubirea lor…
Ploua linistit dupa fereastra,
Odaia e plina de sunetele iubirii.
Mi-afund capul in perna,
Ma-ntind zambind
Si-apoi ma ghemuiesc ca o pisica rasfatata
Sa-mi torc visele ce se ‘nalta in cerc,
din perna, ca niste fluturi mici, aurii.


(Ganduri? poezie? Nu stiu.Conteaza? Unde e granizta?
Sufletul meu nu o percepe acum decat sub forma
emotiei. Gasiti voi eticheta...:o)