***

poezia e viciul meu
e călăul ce-mi asigura
moartea cea mai rapidă
am încredere în ea
cum am încredere în tine
când îmi ciuntești existența
cu pârțuri mirositoare
și sughițuri zgomotoase
mă târăsc pe covor
și adun cu penseta resturi de alimente
de la regurgitația nocturnă
și inima-fiară mi-apare în cale
o iau firește și pe ea
smulgând-o mai greu
o arunc în veceu.