Psalm

Da-mi, Doamne, cuvinte aspre
ca pietrele din care ai zidit aceasta casa a lumii,
sa-i inchipui icoana clara.

Asculta-ma, tu, cel ce treci !
Stai in loc o clipa si priveste aceasta aratare
cladita din piatra sparta a trupului meu
cu sange din sangele meu, mortar etern:

Forma e a gandului,
materia e a lumii.
Cine sunt eu, stapan pe amandoua,
care am inaltat aceasta ocara timpului ?
Stau aici de milenii,
stanca nepieritoare in mijlocul torentului.
Sa merg e moarte,
sa sed e moarte.
Tu ce alegi ?