O linie dreaptă, pur și simplu,
O linie alunecătoare
Între extremitățile foii
Și prilejul de a filosofa cu glas tare:
De la stânga la dreapta
Și reciproc, hârtia rabdă orice.
Dacă ai strâns cândva o mână prea tare
Și nu mai poți trage decât linii curbe,
Te poți trezi evoluând de-a bușilea,
Ca un satelit artificial,
Urcând și căzând dintr-o extremă în alta,
Pe hârtia subvenționată ce sugativează,
Până când penița
Răzbate manuscrisul și trage un șpan
Din biroul de nuc masiv
Împrăștiind cerneala.
Morala:
Nu-l întreba pe călău,
Dacă-i ascuțit tăișul său.