agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-11-01 | |
Deasupra amintirii în furtună,
Furtună e și azi pe Marea Neagră, Iar munții rătăcind se tot adună Să înțeleagă și să nu-nțeleagă. În universul trist și plin de valuri Epavele se-apropie de mal Și tot mai ne-nțeles se pierd în maluri, În răvășirea ultimului val. Mereu în inchiziții e-o pereche Și valul este ultimul cuprins, Noi sîntem cea din urmă umbră veche Ce a rămas pe-un rug de stele stins. În focul rugăciunilor sihastre E iarăși foc și lumea iar e foc, Noi ne rugăm spre zările albastre Pentru noroc și pentru nenoroc. Iar cînd și cheiul portului se curmă La noi vin stelele ca într-un port, Doar cerul plînge, veșnic, a lor urmă Și se aruncă-n valul mării mort. Dar cînd nu poate nimeni să mai meargă Deasupra norilor de gînd supuși, Adună-mi tot ce zace-n Marea Neagră Să legănăm vioara pe arcuș. Să reclădim din apele de mare Doi ochi, un suflet și-ncă un blestem Și să ne certe-ntreaga depărtare Printr-un reflux și printr-un flux suprem. De-a pururi vor rămîne legăminte În legănarea bărcilor la mal Însă acum, iubito, stai cuminte Eu povestesc, vestind, ultimul val. Tu, ultima mea noapte minunată Adună-mi lacrima în scoici de mare Și pune-o peste clipa mea uitată În ultima instanță de-nchinare
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate