agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-11-01 | |
Cineva mai locuia în mine. Îmi lua
locul în serile scrâșnite și-mi tatua privirile cu ocheade reptiliene, cuibărite în gulerul somnului. Uneori o mai vedeam pe ea și ce mi-ai făcut, îi întrebau ochii, sprijinindu-și uitătura de alt cer, lungit rece între noi. Înghițeam cu noduri reproșul, lipit amar de cerul gurii. Nu-mi aminteam nimic, o derută unghiulară îmi răsturna valorile și-mi striveam între dinți nedumerirea cu gust de mere coapte. Ce să spun? Că altcineva îmi zgâria nopțile și-mi răsturna pasul lipit de realitate? Că mă trezesc în ceasuri de dulce rătăcire, când soarele ar trebui să-mi lumineze cerul, dar eu sunt furios? Ce să-mi spun? *** Cineva mă locuia în lipsa-mi. Cotrobăia cu mâini de gheață prin culoarele nebotezate ale ochilor și-mi întorcea paradisul pe roțile din spate. Eram doar spectator la surparea lumii și vedeam cum neinventate, cuvintele se-nfig în limba descleiată. Sătul și corodat, îmi plescăiam acidul în altă parte și renunțam atunci la impozitul pe clădirea pielii. Stăteam pe-acolo, un rătăcit în șoapte de urlet, în numele căruia se dărâmau bisericile trupului. La nunta cu mine însumi lipsisem totuși. Eram fugit cu naveta ultimilor ani, rămasă-n pană pe burta neîntoarsă a Cuvântului.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate