În vîrtejul frunzelor abia prăvălite
o femeie de piatră stînd,
în vise galbene, neogoite
pictează. Cad retroactiv,
rînd
pe rînd,
stingherele șoapte nenăscute,
nețesute, tăcute etern
curgînd
abisale,
gîndurile colaterale
se întrepătrund,
cu frunzele rătăcite, prăvălite,
iar într-un vîrtej haotic,
visele răspund.