agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Să-mi semăn lacrima ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-06-26 | | Înscris în bibliotecă de Mircea Belei
Deodata au venit pe sub copaci.
Duceau cu ei o chitara care lasa în seara o umbra grea, triunghiulara. Dupa aceea au inceput să cânte si melodia a intins spre tine bratele ei reci. Melodia intindea spre tine bratele ei feline, bratele ei reci, si n-am simtit când te-a-mbratisat cu imbratisarea pe care uneori ti-o da inserarea, electric si-ntunecat. Melodia ospata din tine cum ospateaza dintr-o prada o forfota de raci. Deodata au plecat de sub copaci. Duceau cu ei o chitara cu o umbra grea, triunghiulara, smulsa din seara, rupta din seara. Când mi-am întors spre tine chipul vazui doar un schelet ce-l lustruia nisipul. O, draga mea, iubita mea, femeia mea, bine-ai venit dintotdeauna. Ti-am sarutat arcada, sternul, osul suav ce-mpodobeste mâna, scheletul clipei strabatind eternul...
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate