Barba i se sprijinea, carunta
Pe inima.
Avea trei prieteni,
Bastonul, Tutunul si Vesta.
Tamplele albe pulsau linistit
Impartind infinitul
In portii egale.
Mai auzea, daca tipai.
Dar n-avea cine sa tipe.
Femeia nu tipa niciodata.
Stii ce viseaza muribunzii?
Viseaza ca traiesc!
Traiesc noaptea,
Si mor cate un pic ziua.
Clipea cand si cand,
Sa nu i se usuce ochii
De atata asteptare.
Era un melc mai mare.
Si-i crescusera ochii
In buricele degetelor.
Doamne, cat de frumoasa o vede!
Nu i-o mai spune mereu,
Ca pe vremuri, ca n-aude.
Si pe ea n-o intereseaza
De-i frumoasa.E acolo.
Era multa mizerie in odaie
Si-oriunde in jurul lor,
Dar erau norocosi.
Nu mai vedeau bine.
Ei, cum le aranjeaza
Dumnezeu pe toate!
Pentru ca n-ar mai avea putere
Sa deretice prin odaie
Le-a luat vederea!
Le-a luat si poftele,
Si teama.
Dar le a pus in loc
Certitudinea.