ca-ntr-o pictură de Kinkade, în iarnă,
ziceai, castanul de la geamul tău,
îți mijlocește transparența.

netrezit și gol,
ros de intriga țesută în noapte
ca un mișto de la natură,
ai închis vorba
ai pus trei cărămizi în pat
ceaiul încet l-ai dat pe floarea înghețată,

și ți-ai scrobit partiturile cântate în do major
din vârful stropului de dor luat în balon.

așa te vreau
puțin mai neted