Noi, temerari ai vremurilor crude,
noi , fii de oameni legendari,
voioși pornim când inima ne spune,
chiar de-om fi cândva octogenari.

Pe tainice cărări sub întretesute ramuri,
prin înstelate nopți cu sunete ciudate,
prin umbre de lună sau murmur de ape,
simțim licoarea pasiunii ciudate.

Acum e timpul să îmbrătișăm natura,
acum e timpul fericiți iarăși să fim,
acum e timpul, acuma, acuma!
Hai la vânătoare, ce mai zăbovim?

Pe câmpuri cu iarbă prin văi sau munți,
prin mlădios ciripit de păsărele,
prin murmur de vânt, prin frunze, pe punți,
pe ploaie sau nea, la izvor sub rămurele.

Prin lungi pletoase a vremii întortocheate valuri,
când inima plăpândă înceta-va a mai bate,
pe uluitoare piscuri, ale Dianei lauri,
de-a pururi ele vor răzbate,

...sau rămân doar triste amintiri deșarte.