te-am pierdut
printre pleoapele zării aprinse
sunt vântul care suflă
în lumânările
cerului

întinsă pe toate cărările sufletului
mă dor semnele trupului tău
visez mereu pe aceeași
parte concavă
a gândurilor

în care sunt pasărea uitată de toamnă
în cuibul cu amintiri
sau frunza care-ți acoperă intimitatea
ultimei contopiri
cu moartea